Dor

Și uneori mi se face dor, dor de ceea ce am fost, dor de locuri, momente și oameni.

Încerc să fac ca dorul acesta să nu doară și să folosec drep scut amintirile de demult.

Amintirile mele pierdute printre rânduri și cuvinte, printre raze de soare și praf de stele.

Îmi amintesc de copilărie când totul îmbrăca mantia inocenței și eram doar un copil lipsit de griji și de durere.

Îmi amintesc de zilele cu soare de vară, când mă jucam cu prietenii mei, alături de care am crescut, dar care azi nu mai sunt ce erau cândva.

Îmi amintesc de prima iubire, de primii fluturi în stomac, de primele vorbe stângace.

Îmi amintesc de orele de la școală, de chiulul nevinovat, de cafelele de dinaintea orelor de dimineață.

Îmi amintesc de el, cel care îmi bate în piept și astăzi, de speranțe și iubire.

Îmi amintesc de toate momentele care au dat culoare în viața mea.

Momente de care astăzi îmi e dor și mi-aș dori să le mai pot retrăi măcar pentru câteva secunde din viața mea.

Dar mă mulțumesc cu amintirile, ele îmi sunt cele care mi-au rămas și știu că nu vor pleca niciodată din inima și mintea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s