Întuneric

Sunt blocată într-o cameră rece plină de hârtii și lipsită de orice formă de lumină.

E atât de întuneric, dar în același timp atât de multă lumină.

Lumină în mintea mea care vede totul mult mai clar.

Tristețea se simte altfel când în jur e beznă.

Plânsul mut sună mult mai tare în obscur.

Bătăile inimii se aud mult mai puternic.

Durerea nu e atât de apăsătoare.

În întuneric pot să-mi văd mult mai clar nemulțumirile și grijile.

În întuneric parcă și tu pari viu.

În întuneric mă simt bine.

Dar nu și acum…

Acum totul e atât de rece,

Atât de negru,

Atât de eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s