Insomnii

E noapte, e frig, e liniște…

Cerul mă privește, îi simt privirea apăsătoare.

Mă simt lipsită de apărare sub lumina puternică a stelelor.

Luna mă mângâie și mă încălzește cu razele sale.

Inima nu îmi mai bate, oare mai respir?

Oare mai trăiesc?

Cine sunt eu și cine ești tu?

De ce noaptea a devenit un chin?

Am atâtea întrebări și niciun răspuns.

Atâtea vise și nimic nu e real.

Te caut în fiecare stea, dar niciodată nu reușesc să te găsesc.

Vorbesc cu luna despre tine, e singura care știe cât de mult te doresc.

Ai pus stăpânire pe mintea mea

De aceea nu te mai pot uita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s