Adolescentul de astăzi

Persoanele mai înaintate în vârstă afirmă că adolescența reprezintă cea mai frumoasă perioadă a vieții, însă atunci când lucrurile nu decurg atât de bine cum se așteaptă cei mai mulți, pe cine ar trebui să condamnăm? Răspunsul este unul foarte simplu: pe nimeni. Adolescența este perioada în care avem cele mai confuze gânduri și cele mai mari așteptări de la viață, însă nu întotdeauna ajungem să ne îndeplinim obiectivul și de aici apar dezamăgirea și frustrarea.

Adolescentul din ziua de astăzi nu mai este ceea ce era odinioară, de pe vremea când bunicii noștri erau ei înșiși adolescenți, acesta încearcă zilnic să fie în pas cu tot ce este „la modă” și de asemenea încearcă să fie mult mai bun decât ceilalți din jurul său.

Când privesc lucrurile astfel nu îmi vine să cred ce generație de adolescenți am devenit și când spun acest lucru mă refer la faptul că mereu ne mințim spunând că suntem bine când de fapt ne simțim triști și neajutorați. Am ajuns chiar să plângem cu zâmbetul pe buze și să strigăm în gura mare că nu avem nicio problemă! Nu știu dacă există vreun vinovat anume pentru toate lucrurile acestea, însă cred că noi înșine suntem cei vinovați pentru tot. Noi suntem aceia care punem la suflet toate lucrurile care poate pentru alții nu au nicio relevanță, dar pentru noi au, deoarece în această perioadă considerăm că toate lucrurile de care ne izbim necesită o atenție deosebită.

Adolescența este perioada în care ne creăm multiple opinii despre diverse lucruri, dar totodată și față de propria persoană, este perioada în care descoperim realitatea care ne înconjoară deoarece lucrurile nu mai sunt privite din aceeași perspectivă ca în perioada copilăriei. Altfel spus această etapă a vieții este una de redescoperire în care ne maturizăm și învățăm că atunci când suntem puși la pământ trebuie să ne folosim de propriile forțe pentru a ne ridica.

6 gânduri despre “Adolescentul de astăzi

  1. Mă întreba un amic ce-aș face dacă aș putea redeveni copil.
    I-am zis c-aș fugi ca dracu’ de tămâie.
    Numai gândul de a ispăși, din nou, cei șaispe’ ani de muncă silnică la ocna învățământului românesc mă oripilează și simt că mă ia c-o sfârșeală de moarte 😉

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ai scris frumos și apreciez mult faptul că ai spus că pentru multe frământări ale acestei vârste „vinovați” sunt chiar adolescenții înșiși. Dar așa trece omul prin etapele creșeterii și ale formării personalității sale. E nevoie și de această perioadă plină de confuzii și pericole. Sunt lucruri și experiențe frumoase, cu care te întâlnești doar în anii adolescenței. Un lucru așa mai adăuga, nu ca unul care dă sfaturi cu vreun aer de superioritate, ci doar așa, prietenește: oricât de evident ar fi conflictul dintre generații, să nu uitați că părinții vă sunt cu adevărat cei mai buni și statornici prieteni, care nu vă vor decât binele, să nu suferiți, să treceți ușor peste greutăți și încercări și, adeseori, poate prea ocrotitori. Când ți-ai văzut puiul crescând, de la prima lui zi pe această lume, este normal să-i dorești tot binele, chiar dacă el înțelege și altceva.
    Cât despre anii de școală… nu știu cum au fost pentru alții, dar mie mi-au plăcut cel mai mult! Stres… desigur că a fost destul, dar și bucurii și experiențe nemaipomenite. Ani frumoși, amintiri frumoase.
    Numai bine și o primăvară cu bucurii! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s