În această noapte suntem doar noi blocați între patru pereți cuprinși de lumina feerică a lunii.
Stau așezată în fața ta, uitându-mă la cât de ușor mă dezbarci din priviri.
Vrei să-mi vezi inima în toată splendoarea ei, să simți cât de tare îmi vibrează în piept cu fiecare atingere din partea ta. Să o vezi goală, fără dureri, fără cicatrici.
Vrei să-mi ștergi toate urmele de lacrimi ce pe trup mi se preling. Să mă încălzești cu vorbele tale, să-mi dai zeci de fiori cu atingerile buzelor tale ce îmi lasă urme adânci pe piele.
Sunt aici, pentru o noapte, o zi, o lună, o viață. Reușesc să te iubesc așa cum nu am mai putut să o fac de mult timp.
Chiar dacă teama de dezamăgire încă există acolo undeva, blocată printre mărăcinile părților întunecate ale sufletului meu, simt că tu mă vei ajuta să scap de această teamă și că îmi vei reda încrederea.
Pe măsură ce te apropii de mine simt că tu îmi vei fi schimbarea care îmi va face toata ființa mea să renască.
Nu va exista doar eu sau doar tu, ci vom fi doar noi, două suflete, două inimi unite până la ultima bătaie de pendul.
Lasă-mi în această noapte, în acest sfert de oră până la o nouă zi, o promisiune cum că îmi vei fi mereu alinare, sprijin, dragoste.
Tot unitar
2000 de kilometri si 2000 de sentimente,
2 suflete captive între 2 corpuri diferite,
2 inimi ce bat la unison din 2 locuri diametral opuse.
O ea care scrie cuvinte presărate cu iubire, un el ce le citește cu compasiune.
Un apel care îi ține aproape în fiecare noapte cu vocile lor calde,
Un sentiment pe care ea vrea sa îl împărtășească cu sinceritate.
Ea care nu mai vede pe nimeni în jur, în ochii ei fiind doar el.
El, cel care a reușit să îi alunge tristețea de pe chip și să îi ofere tot sprijinul său.
El, cel care i-a demonstrat că mai există și oameni frumoși într-o lume plină de mocirlă.
Tot ce ea își dorește e iubire sinceră, poate costă mult, ori e prea rară,
Dar un singur strop din acea licoare pentru ea poate însemna totul.
Deși pentru ea, el e tot ce își dorește.
Și din 2 pot deveni 1.
Un tot unitar…
Ce poate pune într-un singur loc aceleași idei și aspirații, aceleași viziuni asupra lumii din jur și mai ales, aceleași sentimente.
Când rațiunea se transformă în iubire, iar gândirea critică în emoție nu mai e loc pentru altceva.
E loc doar de ei, de km, de timp, de sentimente…
Confesiune
Eram atât de aproape, dar în același timp atât de departe. Eram doi necunoscuți însă am înlăturat prefixul, devenind cunoscuți. Aflați acum la distanță, dar în același timp aproape, îți scriu acum cuvinte presărate cu sentimente ce mă învăluie în această noapte. Noaptea mea care e mult mai senină de când ai apărut tu în universul meu, pictându-l cu nuanțe la fel de calde precum glasul tău.
Vreau să-mi fii lumină în noapte, să mă duci pe cele mai frumoase poteci, să ne pierdem printre stele și să rostim jurăminte în fața lunii. M-ai făcut să văd lumea în toată splendoarea ei, mi-ai făcut inima să simtă ceea ce nu a mai simțit de foarte mult timp, m-ai făcut să fiu din nou eu, cea pe care o lăsasem în urmă. Îți întind pe tavă aceste sentimente, lăsându-te să le alegi pe cele mai bune. Îți dau shoturi de iubire pentru a te ameți cu tăria sentimentelor mele. Îți dau dulceața vorbelor mele drept desert și toată încrederea mea ca fel principal. Îți dau ce am mai bun cu rugămintea să prețuiești ceea ce primești, așa cum voi face și eu cu ceea ce-mi vei oferi la schimb.
E frig în această noapte, dar prezența ta sufletească mă încălzește, făcându-mă să topesc zidurile de gheață din jurul inimii mele. Te simt aproape în fiecare noapte, fiind prezent în toate visele mele. Te simt prezent sufletește în fiecare dimineață, prin aburii cafelei, în razele soarelui, în aerul proaspăt. Te voi aștepta să fii prezent și trupește în realitatea mea de zi cu zi. Te voi aștepta cu drag și cu speranțe. Te voi aștepta cu devotament, fără să trișez la acest test. E 2 am, dar încă nu am somn. Te țin captiv în gândul meu, scriind această confesiune. Te țin captiv în inima mea și în suflet. Până te voi ține în brațe mă voi agăța de gânduri și de vise. Fiecare noapte știu că mă va duce cu un pas mai aproape de tine, de atingerea ta, de sărutul tău, de suflarea ta, de tot ce îți aparține.
Vin
Vin să te văd, vin să te aud, vin să te sărut.
O sticlă de vin să-mi dai ca să îmi mai stingă din dor. O sticlă de vin și un regret că nu mai pot să vin să te văd, să te aud, să te simt lângă mine.
Vin să-mi lași pe buze, pe suflet, pe inimă. Mai lasă-mi un sărut, o amintire, un cuvânt. Ai făcut parte din trecut, chiar dacă de tine încă nu mi-a trecut.
„Vinul e bun, dar e mai bun când îl împarți cu cineva”. Eu vreau să-l împarți cu mine, să lăsăm loc de un ultim pahar de vin, să ciocnim în onoarea momentelor bune, demidulci.
Vin cu speranțe, cu sentimente, cu iubire. Îți las un pahar pe jumătate plin cu vin, riscând ca tu să îl vezi pe jumătate gol. Dar îți voi arăta partea plină a paharului, spunându-ți că ar fi putut fi gol în totalitate, însă e gol pe jumătate. Așa cum și sufletul meu e pe jumătate gol, însă voi încerca să-l umplu cu vin.
20 de lucruri învățate în 20 de ani
1. Să nu îmi pese de părerile negative ale oamenilor. Tot ce pot face aceste păreri este să ducă la scăderea nivelului meu de stimă de sine, lucru ce nu este absolut deloc necesar.
2. Să pun pe primul loc fericirea mea, nu pe cea a celor din jur. Dacă eu sunt într-o stare bună, îi voi vedea și pe cei de lângă la fel și dacă ei nu sunt la fel, voi încerca să îi ajut.
3. Să mă bucur de micile momente. Un moment mic poate fi mult mai intens trăit decât gesturile mărețe.
4. Să apreciez oamenii din jur încercând să văd întâi calitățile și să accept defectele.
5. Să fac mișcare. Sportul este bun pentru sănătate, chiar dacă se poate rezuma la o plimbare pe jos decât la a opta pentru un taxi.
6. Să fac ceea ce cred eu că e mai bine pentru mine. Nu mă ajută la nimic să mă las ghidată de x sau y dacă eu cred că acel lucru nu-mi va fi benefic.
7. Să fac ceea ce simt. E bine să acționez regulat în mod rațional, dar când inima îți dictează ceva, trebuie să ții cont și de părerea sa.
8. Să îmi accept imperfecțiunile corpului și să încerc puțin câte puțin să le îmbunătățesc, dar doar atunci când mă simt motivată pentru acest lucru.
9. Să ofer sfaturi atunci când este nevoie de ele și să nu îmi dau cu părerea la întâmplare, mai ales atunci când nu este nevoie de o părere.
10. Să ascult poveștile celor care au trecut prin viață și să încerc să învăț câte ceva din ele.
11. Să investesc în mine. Să aloc timp învățării, să citesc, să călătoresc, să descopăr mereu ceva nou care va duce la o mai bună dezvoltare a mea și care mă va face mereu să devin o versiune mai bună.
12. Să mă bucur de fiecare apus și răsărit. Sunt momente cu adevarat magice ce merită a fi văzute de fiecare dată când se ivește ocazia.
13. Să nu cred în superstiții. Multe din ele nu au nicio logică, iar a crede în ele este o risipă de timp și totodată reprezintă o credință în ceva ce e fals din punctul meu de vedere.
14. Să am puțini prieteni, dar buni. Mai bine e să ai 3 persoane pe care știi că te poți baza mereu și în care poți avea încredere deplină, decât 100 și să fie toți niște șerpi.
15. Să ascult orice fel de muzică care îmi transmite ceva, care îmi dă o oarecare stare într-o anumită circumstanță. Mai bine să ascult câte puțin din toate și să descopăr câte puțin din fiecare tip decât să fiu axată doar pe un anumit gen și să nu mai văd nimic altceva pe lângă.
16. Să folosesc anumite stări care pot fi negative în ceva care poate duce la un rezultat pozitiv. De exemplu emoțiile și sentimentele pot căpăta o altă formă într-un poem îmbrăcat în metafore.
17. Să port ceea ce îmi place și ceea ce consider că mă reprezintă. Niciodată nu am preferat să merg pe un anumit tipar când a venit vorba de stilul vestimentar, pot spune că gusturile în materie de muzică sunt asemănătoare cu cele în materie de stil.
18. Să tac atunci când nu are niciun sens să vorbesc în plus și fără rost.
19. Să ascult persoanele care vor să se destăinuie și simt nevoia să fie ascultate. Unii oameni vor să se descarce emotional și aleg să o facă în fața cuiva care știe să asculte fără să obiecteze.
20. Să mă bucur în continuare de tot ce mă înconjoară și să învăț cât mai multe lucruri și în următorii ani ce vor urma.
TUtun
Am fumat ultima țigară din pachet, însă am lăsat-o să ardă pe jumătate pentru a nu-mi face rău în totalitate, chiar dacă e un rău necesar. Unul ca toate dezamăgirile cu care m-am obișnuit. Am sperat că poate va fi diferit, am sperat la ceva ce mă va face să am din nou încredere în mine, am sperat că voi sparge gheața din jurul inimii mele. A existat însă și acea parte care îmi spunea în surdină că voi spera în zadar și de această dată, ca de fiecare dată. Acea parte care mereu are dreptate, dar pe care am ignorat-o. Am plătit prețul ignoranței în trecut, dar uitasem că am rămas cu câteva restanțe. Am uitat cum e să doară pentru o perioadă. Am uitat cum e să te îneci în lacrimi. Însă mi-am amintit, realitatea m-a izbit din nou fără să țină cont de durerea pe care mi-o va lăsa după. Voiam să-mi ardă inima precum foița de țigară, voiam să mă topesc sub ochii tăi atât de albaștri asemeni mării. Dar totul s-a stins atât de repede, fără să mă bucur de efectul nicotinei prea mult. Tu și tutun, atât de toxic, dar atât de tentant. Ai risipit fumul și ai lăsat în urmă doar scrum. De tutun mă voi putea lăsa, dar de tine nu pot lăsa așa de curând.
Versus
Drumurile noastre opuse ajung să treacă unul pe lângă altul, însă fără a se intersecta. Au rămas în continuare două drepte paralele atât de aproape una de cealaltă, dar fiind imposibil să se atingă.
O privire aruncată pe furiș și o suflare oprimată în piept au fost singurele reacții pe care le mai putem afișa. O privire în inimile noastre ce poartă sentimente altor inimi. O suflare de emoție ce vine dintr-un trecut îndepărtat.
Păstrăm distanța fizică de 2 metri, însă sufletească a fost mereu de zeci de kilometri.
Avem gurile acoperite de măștile tăcerii pentru a nu scoate la iveală cuvinte virusate care ne-ar putea răni.
Suntem la poli opuși, dar ne întâlnim din când în când la ecuator, devenind însă din ce în ce mai reci și indiferenți.
Luna a iubit soarele și în ciuda orelor distanță au ajuns să se contopească în eclipsă. Eu te-am iubit, dar nu te mai aștept să mă iubești. Te las să iubești la rândul tău pe altcineva așa cum am făcut-o eu cândva.
Drumurile noastre opuse s-au apropiat, dar nu au ajuns la capăt. Pot avea mii de kilometri sau pot avea doar câțiva metri, niciodată nu vom știi când vom ajunge la capăt de drum.
Drumul meu versus drumul tău. Care dintre ele este mai lung?
Figuri de stil
După noapte, vine zi. După furtună, apare soarele. După tristețe, apare bucurie. După trecut, apare viitor. După suferință, ai apărut tu.
Tu, cel care ai readus soarele pe cerul meu și mi-ai înseninat toate zilele. Tu, cel care îmi faci inima să vibreze cu cea mai mică atingere. Tu, cel care mi-ai arătat că a iubi nu este sinonim cu a suferi. Tu, cel care mă faci să văd lumea în culori calde din nou. Tu, dragul meu, ești lumina din viața mea.
Lumină care mă face să strălucesc împreună cu tine. Lumină care mă ajută să iubesc tot ce mă înconjoară.
Mi-ai amintit cum să iubesc din nou soarele și să nu mai sufăr împreună cu luna. Am plâns mult împreună cu stelele, dar de azi voi râde împreună cu razele soarelui.
Voi râde alături de tine și îți voi însenina și cele mai înnegrite zile. Te voi alina când durerea te va atinge cu colții și va încerca să îți sfâșie inima. Îți promit că te voi iubi așa cum nu am mai făcut-o niciodată, până la epuizare, însă infinitul nu cunoaște acest cuvânt.
Am pus metafore printre rânduri așa cum tu îmi lași sentimente de care uitasem complet. Am îmbrăcat cuvintele în epitete așa cum mi-aș dori ca tu să mă (dez)braci din priviri. Am presărat repetiții asemeni modului în care tu îmi repeți că mă iubești. Am comparat lumea din jur cu frumusețea pe care am găsit-o în ochii tăi.
Figurile de stil fac orice cuvânt banal să capete un nou sens, mai special. Tu îmi faci viața mai specială.
Fluturi
Timp pierdut, încărcat cu amintiri
Sentimente uitate, ascunse în inimă
Lacrimi șterse, uscate pe piele
O cale veche, lăsată în urmă
Amărăciunea ce pleacă cu ultimul tren din gară
Un capitol nou ce se arată
Un suflet nou, o nouă inimă ce îmi dă noi speranțe
Noi sentimente, noi trăiri
Trăiri ce erau uitate de mult timp
Umbrite de durere.
Emoții, bucurie, extaz
Mă învăluie într-o stare perpetuă
Rămân fără suflare, fără cuvinte
Rămân cu tine și cu milioane de FLUTURI
Aluzie
M-ai îmbătat cu vorbe dulci, la fel de dulci ca vinul rosé.
M-ai îmbătat cu iubire iluzivă, iubire la fel de arzătoare ca vodka.
M-ai îmbătat cu sentimente care mi-au lăsat gust amar pe suflet precum romul.
M-ai îmbătat cu complimente și admirație care au dispărut precum spuma berii.
M-ai îmbătat cu speranțe care au înflorit în mintea mea scenarii așa cum doar lichiorul o face.
Sunt „îmbatată de amor” și nu de lichior de această dată, însă știu că o să mă trezesc curând.
O să fiu din nou lucidă și voi lăsa mintea să-mi gestioneze emoțiile, pentru că inima mereu a călcat strâmb.
O să revin la lumea mea, la sentimentele mele ascunse.
La alcool simplu, lipsit de amor.
Nu m-ai lăsat să înțeleg de ce ai vrut să mă îmbeți.
Doar m-ai îmbătat, iar după ai plecat.
Ai plecat fără să mai dăm un ultim shot.
Poate o să te întorci la mine și o să putem ciocni un pahar de vin sec.
Sau poate o să vin eu, deși nu îmi stă în fire să mă reîntorc la cine nu vrea să mă revadă.
Așa că în seara aceasta vreau să beau sigură un vin roșu pentru noi, chiar dacă nu știu cu certitudine care noi.
Voi rămâne singură pe covor cu această licoare căreia îi voi spune despre acel „noi” inexistent, dar atât de tentant precum o sticlă de tequila.
Universul prin ochii mei 