Anti-Valentine’s Day

Ah, ziua îndrăgostiților…o sărbătoare plină de inimioare, flori, ciocolată și alte dulcegării de genul acesta. Dar oare de ce este nevoie de o sărbătoare pentru a ne sărbători sau de a ne împărtăși iubirea față de cineva? Consider că acest sentiment poate fi onorat în oricare altă zi a anului nu este neapărat nevoie de o anumită zi pentru acest lucru.
Ca replică dată acestei sărbători a fost creată și o sărbătoare dedicată celor care sunt singuri. Cu siguranță că majoritatea nu au auzit de acestă sărbătoare care este celebrată pe 11 noiembrie deoarece nu este la fel de comercializată. Astfel pot spune că această zi nu este deloc una care să împrăștie bucurie și iubire deoarece cei care sunt singuri încep să se simtă triști și rămân cu acea întrebare în suflet „Oare de ce sunt singur și neiubit?”. Pe 8 martie nu se plâng atât de mulți oameni că nu au o mamă cu care să sărbătorească acea zi pe cât se plâng de Valentine’s Day că nu au un iubit sau o iubită.
Chiar nu înțeleg toată această poveste cu Valentine’s Day care nici măcar nu este o sărbătoare cu specific național, fiind împrumutată de la americani. Pentru mine această zi este una în care sunt spuse mult mai multe minciuni decât în orice altă zi, nu este o zi în care iubirea este mărturisită cu sinceritate, ci e doar o zi în care totul se întâmplă doar „de fațadă”.
Spuneți NU sărbătorilor pur comerciale, golite de semnificații deoarece nu trebuie să importăm o zi pentru a putea iubi!

Reclame

Sunt eu…

Sunt doar o simplă fată, un mic suflet lipsit de apărare, un suflet inocent, fragil, dar distrus la interior.

Sunt eu, cea diferită, care încearcă să iasă din tipare, excentrică, ciudată, rezervată, trăiesc în lumea mea înconjurată de ziduri roz.

Sunt eu cea lipsită de arfe, simplă, modestă.

Sunt eu cea cu demnitate ce nu se lasă doborâtă de orice om lipsit de caracter.

Sunt eu cea care nu stă la coadă după sentimente, chiar dacă nu am avut noroc în a găsi măcar puțină afectivitate.

Sunt eu cea respectoasă acasă, pe stradă sau oriunde.

Sunt eu unică în această lume în care originalitatea a dispărut.

Așa sunt eu,

și nu o să mă schimb!

1 an 🎉

A trecut un an de când am creat acest blog, un an în care mi-am împărtășit aici gândurile și sentimentele. Un an în care mi-ați fost alături, citindu-mi postările și oferindu-mi câte o încurajare sau câte un sfat bun. Vreau să vă mulțumesc tuturor celor care ați făcut acest lucru pentru mine pentru că toate aceste lucruri mă motivează să nu mă opresc din ceea ce fac și să încerc cu putință să îmi perfecționez modul de a scrie și să progresez!

Vă sunt foarte recunoscătoare!

Strigăt

Alină-mi durerea din suflet și ajută-mă să mă trezesc din acest coșmar pe care îl trăiesc.

Ajută-mă să scap de suferință și promit că îți voi fi recunoscătoare o viață întreagă.

Oferă-mi o mângâiere atunci când mă simt lipsită de afecțiune.

Sărută-mă când vreau să urlu.

Strânge-mă în brațe când vreau să fug.

Te strig în șoapte în ceas târziu în noapte, însă la mine nu vrei să vii.

Oare cât să te mai aștept?

O lună, un an, o viață?

Strig către tine, dar parcă ești surd

Te rog, vino și vindecă-mă de toate prin care am trecut!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? E o întrebare care apare în mintea fiecărei persoane, sunt sigură că fiecare dintre noi și-a pus această întrebare cel puțin o dată din dorința de a-și afla adevărata valoare și adevăratul scop pe acest Pământ. Și chiar așa, cine suntem? Care este scopul nostru pe această planetă? Trebuie doar să trăim pentru a popula planeta, pentru a lăsa urmași? Care este scopul nostru în viață? Mulți filozofi au încercat să răspundă la această întrebare fiecare având propria-i teorie despre acest fapt. Însă cu toate aceste teorii eu cel puțin nu cred că s-a ajuns la o concluzie pertinentă.

Trăim ca să ce? Trăim să râdem, să plângem, să apreciem o reușită, să disprețuim un necaz, să cântăm, să scriem, să creăm artă din tot și din nimic, să învățăm, să ascultăm, să vorbim, să ajutăm, să iubim, să dăm naștere altor suflete, să suferim, să uităm, să ne amintim, să schimbăm ceva, să păstrăm, să sperăm, să visăm.

Poate că acesta este răspunsul la această întrebare, eu un răspuns ce se află fix în fața ochilor noștri, însă noi nu reușim să îl vedem. Chiar dacă la prima vedere sună prostesc însă pot spune că trăim ca să trăim. Da, așa e pentru că toate aceste lucruri prin care trecem zi de zi sunt cele care ne țin vii, sunt acele lucruri care ne ajută să ne definim ca persoane, sunt parte din existența noastră trupească și sufletească. Suntem ceea ce vrem să fim, nimeni nu ne poate impune ce să fim sau cum să fim. E viața noastră și o putem trăi exact așa cum ne dorim, fără interdicții din partea altora deoarece toți avem drepturi egale printre care și cel mai important drept: „Dreptul la viață”

Lumea în lipsa iubirii

De multe ori m-am întrebat: „Cum ar arăta viața fără iubire?”, „Cum ar fi dacă oamenii ar lua toate deciziile într-un mod rațional, fără să țină cont de afectivitate?”. Probabil că fără iubire oamenii ar fi precum niște mașinării lipsite de orice urmă de sentimente, mânați de această forță a rațiunii.

Fără iubire nu ar mai exista armonie, iar pe pământ ar domina ura și indiferența. Nimeni nu s-ar mai gândi și la ceilalți din jurul său, iar fiecare ar fi pe cont propriu. Însă dacă stau mai bine să analizez această problemă îmi dau seama că deja există această lipsă acută de afecțiune. Aproape zilnic văd o mulțime de oameni cărora efectiv le pasă doar de propria persoană. Bineînțeles că mai există și oameni care au un suflet bun și o inimă caldă, însă aceștia abia dacă își fac simțită prezența printre atâtea persoane cu inima mult mai înghețată decât vremea de afară.

Oare de ce e atât de multă răutate? De ce e așa de mult orgoliu? Dacă toți avem același Tată atunci de ce nu izbutim să ne ajutăm reciproc? Mulți ar fi în stare să își rănească semenii, doar pentru a le fi lor bine și ar face acest lucru fără pic de resentimente. E trist, foarte trist, dar aceasta e realitatea. Au devenit atât de neînsemnate până și cele două cuvinte magice, „Te iubesc!”, atât de neînsemnate încât mulți au uitat complet de semnificația acestora. Acum câteva săptămâni am trecut pe lângă un cuplu de îndrăgostiți care își spuneau în gura mare cât de mult se iubesc, când am văzut acest fapt m-am bucurat, însă, absolut întâmplător, zilele trecute am văzut pe unul dintre aceștia plimbându-se de mână cu altă persoană. Dezamăgirea mea a fost mare, dar am realizat încă odată că în ziua de azi aceste cuvinte, atât de frumoase după cum am crede, nu mai au absolut nicio valoare deoarece sunt spuse fără nici cea mai mică urmă de sinceritate. Spunem că iubim însă nu simțim ceea ce spunem.

Într-o lume atât de meschină, doar dragostea ne poate salva și o va face doar dacă ne dorim acest lucru. Așa că iubiți mai mult și lăsați-vă iubiți deoarece din dragoste vine fericirea și împlinirea sufletească. Încercați să le zâmbiți mai mult persoanelor din jurul vostru și nu vă feriți să dați o mână de ajutor celor aflați la ananghie!

24 octombrie

Azi, 24 octombrie, o zi oarecare s-ar putea spune, dar pentru mine nu este doar o zi oarecare. E ziua în care îmi dau seama că a mai trecut încă un an de când te-am cunoscut. Și uite așa un an și încă un an până când s-au adunat cinci. Cinci ani de când te-am cunoscut și, cel mai important, cinci ani de când am început să te iubesc.

24 octombrie, nu o să uit acea noapte în care ți-am spus tot ce simt pentru tine, chiar dacă nu am făcut-o în cel mai potrivit mod. Sinceră să fiu îmi pare rău că nu am făcut acest lucru așa cum se cuvine, ci am ales cea mai ușoară metodă de a o face. Îmi pare rău că nu te-am privit cu sinceritate în ochi și nu ți-am spus cât de mult te iubesc. Dar ce rost mai au acum regretele mele? Timpul a trecut și ceea ce a fost nu mai contează, poate că ai dat uitării sau poate că nici nu ți-a păsat de tot ce a fost atunci. Însă chiar dacă timpul a trecut un lucru a rămas același și anume sentimentele mele pentru tine. Nu înțeleg cum de nu te mai pot uita. Nu știu ce mi-a făcut. Poate vreo vrajă? Dacă ar fi așa pot spune că ești cel mai bun magician pe care l-am întâlnit. Un magician care mi-a furat ce e cel mai frumos, și anume inima. Mi-ai furat-o acum cinci ani și nu ai vrut să mi-o înapoiezi, dar nu te pot acuza de nimic pentru că „furtul de emoție nu-i hoție”.

Te iubesc atât de mult încât nici nu cred că voi mai putea iubi pe cineva așa cum te iubesc pe tine și ceva îmi spune că o să te iubesc în continuare, chiar dacă anii vor trece pe lângă mine fără ca eu să îmi dau seama. Oricât de departe ne va duce drumul vieții vei avea mereu un loc special la mine în torace și oricât de multe alte zile din calendar vor mai trece, 24 octombrie va fi o zi aparte pentru mine.